Pe lângă îmbunătățirea ratei de supraviețuire a pacientelelor cu cancer, o abordare corectă ar trebui să includă faptul că infertilitatea și menopauza prematură datorate tratamentului pot afecta dramatic calitatea vieții.

 

După pubertate, prima opțiune constă în hiperstimularea ovariană controlată (COS), rezultând ovocite ce vor fi fertilizate și crioconservarea embrionilor (rata cumulativă de sarcini/ pacientă CPR 46.6%, rata de sarcini în evoluție OPR 33.3%, alte studii mai optimiste având rata de nou-născuți vii LBR 44.4%).

 

În cazul în care pacienta nu are partener în acel moment, următoarea metodă este vitrificarea ovocitelor rezultate din COS (rata de fertilizare FR 92.9%, OPR 30-32.5%, CPR 42.3%, LBR 30%).Dezavantajele utilizării COS sunt necesitatea amânării radioterapiei și a chimioterapiei timp de cel puțin 2-3 săptămâni, și creșterea valorii estradiolului.

 

Crioprezervarea de țesut ovarian (OTC), cu transplant de țesut ovarian (OTT) este singura metodă utilizată în cazul în care pacienta este înainte de pubertate, plus această tehnică este singura care le permite pacientelor să conceapă spontan (CPR natural după transplant ortotopic 29-50%, FR după COS 58%, LBR 11.4%). În prezent nu există dovezi care să demonstreze că prin OTT se reimplantează și celule canceroase, iar restabilirea funcției endocrine ovariene a fost raportată în aproximativ 95% din cazuri.

 

 

Succesul tehnicilor de conservare a fertilității este legat de metodele de crioconservare utilizate dar și de vârsta pacientei. Celulele reproductive cu cea mai bună supraviețuire sunt embrionii, următoarele fiind ovocitele și țesutul ovarian. Pentru cele mai bune rezultate, conservarea fertilității trebuie discutată pluridisciplinar, implicând specialistul în reproducere umană, oncologul și chirurgul oncolog.