PRP și celulele stem
Pentru femeile care se confruntă cu insuficiență ovariană sau o rezervă ovariană redusă, există două terapii inovatoare care pot sprijini regenerarea și îmbunătățirea funcției ovariene înainte de fertilizarea in vitro (FIV): tratamentul cu PRP (plasmă bogată în trombocite) și injectarea cu celule stem autologe.
1. Terapia PRP aplicată laparoscopic
Ce este PRP și care este mecanismul său de acțiune?
PRP-ul este obținut prin recoltarea și centrifugarea sângelui pacientei, separând plasma bogată în trombocite, care conține factori de creștere cu efect regenerator. Aceasta este injectată direct în ovare printr-o procedură laparoscopică, sub anestezie generală.
Beneficiile PRP pentru ovare
Procedură minim invazivă, cu recuperare rapidă
Costuri mai accesibile comparativ cu terapia cu celule stem
Susține formarea de noi vase de sânge și regenerarea țesutului ovarian
Poate stimula nivelul hormonului AMH și îmbunătăți răspunsul la stimularea FIV
Limitările PRP
Eficacitatea depinde de rezerva ovariană existentă
Mai puțin eficientă în cazurile avansate de insuficiență ovariană
2. Terapia cu celule stem autologe
Cum acționează celulele stem asupra ovarelor?
Celulele stem sunt recoltate din măduva osoasă (creasta iliacă) printr-o procedură minim invazivă. Acestea sunt prelucrate și injectate laparoscopic în ovare pentru a stimula regenerarea țesuturilor.
Avantajele terapiei cu celule stem
Capacitate superioară de regenerare ovariană față de PRP
Poate fi eficientă și în cazurile severe de insuficiență ovariană
Posibilitatea îmbunătățirii calității ovocitelor și a șanselor de succes în FIV
Limitările terapiei cu celule stem
Procedură mai invazivă, necesită recoltarea măduvei osoase
Costuri mai ridicate
Încă în stadiu experimental în multe centre medicale
PRP sau celule stem – ce variantă este mai potrivită?
PRP este o opțiune viabilă pentru pacientele care încă au o activitate ovariană, fiind mai accesibilă.
Terapia cu celule stem este recomandată în cazurile avansate, dar necesită o procedură mai complexă.
Ambele metode pot contribui la îmbunătățirea șanselor de succes în FIV, însă eficiența depinde de particularitățile medicale ale fiecărei paciente. Pentru a stabili tratamentul optim, este recomandată o consultație de specialitate.